Aceasta lege afirma ca tot ceea ce asteptati cu incredere, devine propria voastra profetie de autoimplinire. Cu alte cuvinte, ceea ce primiti de la viata nu este neaparat ceea ce doriti, ci ceea ce asteptati. Asteptarile voastre exercita o influenta puternica, invizibila care-i determina pe oameni sa actioneze si care fac ca situatiile sa se desfasoare exact in modul in care ati anticipat.
Intr-un fel, intotdeauna actionati ca un prezicator in propria voastra viata, prin modul in care vorbiti despre ceea ce credeti ca se va intampla. Oamenii de succes au o atitudine de incredere, de asteptari optimiste. Ei se asteapta sa aibe succes, sa fie fericiti si rareori sunt dezamagiti.
Persoanele care nu au succes, au asteptari negative, de cinism si pesimism, care intr-o oarecare masura, determina ca situatiile sa se desfasoare EXACT asa cum ei se asteapta.
In cartea sa "Pygmalion in the Classroom", dr. Robert Rosenthal, de la Universitatea Harvard, descrie modul in care asteptarile profesorilor au impact enorm asupra performatelor studentilor lor. De asemenea, el a descoperit ca daca studentii au simtit ca se asteapta rezultate mai bune din partea lor, au avut realizari cu mult mai bune, decat in absenta acelor asteptari.
Intr-un experiment foarte cunoscut, realizat la sf. anilor '60, in regiunea San Francisco Bay, de catre dr. Rosenthal, la inceputul unui an scolar trei profesori au fost rugati sa vina in biroul directorului. Acesta le-a spus: "Am observat metodele dvs. de predare si am ajuns la concluzia ca sunteti cei mai buni profesori din scoala. Drept rasplata pentru modul excelent de predare va repartizam fiecaruia cate o clasa cu cei mai buni elevi din scoala. Acesti copii au fost selectati pe baza unor teste recente de inteligenta si ne asteptam la o crestere a performantei scolare de 20%-30% in decursul acestui an. Dar, pentru ca nu dorim sa fim acuzati de discriminare, va rugam sa pastrati confidentialitatea. Nu le vom spune parintilor- si nici dvs. elevilor- ca au fost special selectati pentru aceasta clasa de copiii avansati."
Profesorii au fost incantati. Visul oricarui rofesor este sa aibe o clasa plina de copii inzestrati. Ei s-au intors la ore cu si mai mult entuziasm. In timpul intregului an scolar, orele au fost monitorizate si profesorii verificati. Se parea ca profesorii au predat cu o implicare mai mare. Parca erau mai rabdatori cu elevii care nu intelegeau imediat un subiect nou. Ei si-au petrecut un timp mai indelungat dupa orele de scoala, pregatindu-i pe elevi. Daca un elev avea dificultati in a intelege ceva nou, profesorul presupunea ca problema se datora metodei sale de predare, si nu studentului.
La sfarsitul anului scolar, cele trei clase nu numai ca se aflau in fruntea scolii, dar si in topul scolilor din zona, in ceea ce priveste notele obtinute la testele standard. Ei au obtinut o performanta cu 20-30% mai mare decat anul precedent- intocmai cum fusese prevazut.
Cand s-au afisat rezultatele testelor, directorul i-a invitat din nou pe profesori in biroul sau. I-a felicitat pentru minunatul an scolar si pentru rezultatele obtinute de elevi. Profesorii au fost cu totii recunascatori directorului pentru ca le-a dat sansa sa predea atator tineri talentati. Ei au afirmat ca este usor sa predai atunci cand ai de a face cu elevi atat de inteligenti si ca le-a facut o placere mai mare decat in oricare alt an.
Directorul le-a explicat ca totul nu a fost decat un experiment. Elevii NU erau exceptionali, numele lor au fost alese la intamplare din toate clasele. Ei au fost inscrisi in clasele celor trei profesori, prin tragere la sorti. De fapt ei erau elevi mediocri.
Inutil de mentionat cat de surprinsi au fost profesorii. Cum se putea ca elevii sa se descurce atat de bine, intocmai cum fusese prevazut? Apoi s-au gandit ca motivul era faptul ca ei erau profesori excelenti. Experienta lor profesionala a fost cea care a dus la asemenea rezultate.
Directorul le-a spus profesorilor ca si ei au fost alesi la intamplare. La inceputul anului scolar, a pus intr-o palarie biletele cu numele tuturor profesorilor din scoala si ei au fost cei trei alesi prin tragere la sorti.
Acesta este asa-numitul experiment dublu-orb. Cei care au facut experimentul au ramas constanti in actiunile lor, cu exceptia asteptarilor. Asteptarile pe care directorul le avea din partea profesorilor au fost clare si explicite. El le-a spus: "Sunteti profesori excelenti si ne asteptam sa obtineti rezultate excelente de la aceste clase de elevi deosebiti". Asteptarile pe care profesorii le-au avut de la studenti au fost implicite si tactice. Ei i-au tratat pe copii ca si cum acestia ar fi foarte inteligenti si s-au asteptat ca ei sa actioneze pe masura informatiilor pe care le primeau...
[...] Asteptarile voastre sunt modelate direct proportional cu respectul fata de seriozitatea sursei. Cu cat respectati mai mult o persoana, cu atat mai mare va fi influenta pe care aceasta persoana o va avea asupra asteptarilor pe care le aveti de la voi insiva.
Profesorii au predat intr-o maniera deosebita si elevii au invatat mai bine decat o facusera vreodata. Unul dintre elevii care au participat la experiment a obtinut un coeficient de inteligenta (IQ) de 115, fata de 90 cat avusese anterior, adica un salt de 25 de puncte intr-un singur an, sub influenta unui profesor care avea asteptari pozitive. Multi parinti[...] au transformat viata scolara a copiilor lor, cerandu-le profesorilor acestora sa ii trateze pe copiii lor ca si cum ar fi deosebit de inteligenti. Ei au constatat ca profesorii au fost, in majoritatea cazurilor, mai mult decat dispusi sa adopte aceasta idee. Parintii au procedat in acelasi mod si acasa.
Rezultatele au fost uimitoare. Copiii care aveau doar note de 7 si 8 au obtinut 9 si 10, in mai putin de 2 luni. Copiii care erau nemotivati si plictisiti de scoala, deoarece nu aveau rezultate prea bune, au devenit entuziasti si incantati sa invete sub influenta parintilor si a profesorilor, care s-au asteptat cu optimism si gandire pozitiva, ca rezultatele lor sa fie bune...
de Brian Tracy"Succesul in viata"
Intr-un fel, intotdeauna actionati ca un prezicator in propria voastra viata, prin modul in care vorbiti despre ceea ce credeti ca se va intampla. Oamenii de succes au o atitudine de incredere, de asteptari optimiste. Ei se asteapta sa aibe succes, sa fie fericiti si rareori sunt dezamagiti.
Persoanele care nu au succes, au asteptari negative, de cinism si pesimism, care intr-o oarecare masura, determina ca situatiile sa se desfasoare EXACT asa cum ei se asteapta.
In cartea sa "Pygmalion in the Classroom", dr. Robert Rosenthal, de la Universitatea Harvard, descrie modul in care asteptarile profesorilor au impact enorm asupra performatelor studentilor lor. De asemenea, el a descoperit ca daca studentii au simtit ca se asteapta rezultate mai bune din partea lor, au avut realizari cu mult mai bune, decat in absenta acelor asteptari.
Intr-un experiment foarte cunoscut, realizat la sf. anilor '60, in regiunea San Francisco Bay, de catre dr. Rosenthal, la inceputul unui an scolar trei profesori au fost rugati sa vina in biroul directorului. Acesta le-a spus: "Am observat metodele dvs. de predare si am ajuns la concluzia ca sunteti cei mai buni profesori din scoala. Drept rasplata pentru modul excelent de predare va repartizam fiecaruia cate o clasa cu cei mai buni elevi din scoala. Acesti copii au fost selectati pe baza unor teste recente de inteligenta si ne asteptam la o crestere a performantei scolare de 20%-30% in decursul acestui an. Dar, pentru ca nu dorim sa fim acuzati de discriminare, va rugam sa pastrati confidentialitatea. Nu le vom spune parintilor- si nici dvs. elevilor- ca au fost special selectati pentru aceasta clasa de copiii avansati."
Profesorii au fost incantati. Visul oricarui rofesor este sa aibe o clasa plina de copii inzestrati. Ei s-au intors la ore cu si mai mult entuziasm. In timpul intregului an scolar, orele au fost monitorizate si profesorii verificati. Se parea ca profesorii au predat cu o implicare mai mare. Parca erau mai rabdatori cu elevii care nu intelegeau imediat un subiect nou. Ei si-au petrecut un timp mai indelungat dupa orele de scoala, pregatindu-i pe elevi. Daca un elev avea dificultati in a intelege ceva nou, profesorul presupunea ca problema se datora metodei sale de predare, si nu studentului.
La sfarsitul anului scolar, cele trei clase nu numai ca se aflau in fruntea scolii, dar si in topul scolilor din zona, in ceea ce priveste notele obtinute la testele standard. Ei au obtinut o performanta cu 20-30% mai mare decat anul precedent- intocmai cum fusese prevazut.
Cand s-au afisat rezultatele testelor, directorul i-a invitat din nou pe profesori in biroul sau. I-a felicitat pentru minunatul an scolar si pentru rezultatele obtinute de elevi. Profesorii au fost cu totii recunascatori directorului pentru ca le-a dat sansa sa predea atator tineri talentati. Ei au afirmat ca este usor sa predai atunci cand ai de a face cu elevi atat de inteligenti si ca le-a facut o placere mai mare decat in oricare alt an.
Directorul le-a explicat ca totul nu a fost decat un experiment. Elevii NU erau exceptionali, numele lor au fost alese la intamplare din toate clasele. Ei au fost inscrisi in clasele celor trei profesori, prin tragere la sorti. De fapt ei erau elevi mediocri.
Inutil de mentionat cat de surprinsi au fost profesorii. Cum se putea ca elevii sa se descurce atat de bine, intocmai cum fusese prevazut? Apoi s-au gandit ca motivul era faptul ca ei erau profesori excelenti. Experienta lor profesionala a fost cea care a dus la asemenea rezultate.
Directorul le-a spus profesorilor ca si ei au fost alesi la intamplare. La inceputul anului scolar, a pus intr-o palarie biletele cu numele tuturor profesorilor din scoala si ei au fost cei trei alesi prin tragere la sorti.
Acesta este asa-numitul experiment dublu-orb. Cei care au facut experimentul au ramas constanti in actiunile lor, cu exceptia asteptarilor. Asteptarile pe care directorul le avea din partea profesorilor au fost clare si explicite. El le-a spus: "Sunteti profesori excelenti si ne asteptam sa obtineti rezultate excelente de la aceste clase de elevi deosebiti". Asteptarile pe care profesorii le-au avut de la studenti au fost implicite si tactice. Ei i-au tratat pe copii ca si cum acestia ar fi foarte inteligenti si s-au asteptat ca ei sa actioneze pe masura informatiilor pe care le primeau...
[...] Asteptarile voastre sunt modelate direct proportional cu respectul fata de seriozitatea sursei. Cu cat respectati mai mult o persoana, cu atat mai mare va fi influenta pe care aceasta persoana o va avea asupra asteptarilor pe care le aveti de la voi insiva.
Profesorii au predat intr-o maniera deosebita si elevii au invatat mai bine decat o facusera vreodata. Unul dintre elevii care au participat la experiment a obtinut un coeficient de inteligenta (IQ) de 115, fata de 90 cat avusese anterior, adica un salt de 25 de puncte intr-un singur an, sub influenta unui profesor care avea asteptari pozitive. Multi parinti[...] au transformat viata scolara a copiilor lor, cerandu-le profesorilor acestora sa ii trateze pe copiii lor ca si cum ar fi deosebit de inteligenti. Ei au constatat ca profesorii au fost, in majoritatea cazurilor, mai mult decat dispusi sa adopte aceasta idee. Parintii au procedat in acelasi mod si acasa.
Rezultatele au fost uimitoare. Copiii care aveau doar note de 7 si 8 au obtinut 9 si 10, in mai putin de 2 luni. Copiii care erau nemotivati si plictisiti de scoala, deoarece nu aveau rezultate prea bune, au devenit entuziasti si incantati sa invete sub influenta parintilor si a profesorilor, care s-au asteptat cu optimism si gandire pozitiva, ca rezultatele lor sa fie bune...
de Brian Tracy"Succesul in viata"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu